Invazia sovietică a Afganistanului

luni, 4 mai ora 11:44

Invazia sovietică a Afganistanului a reprezentat, în acel moment, o expresie a Războiului Rece. Trupele sovietice au intervenit în Afganistan pentru a susține guvernul comunist afgan aflat în conflict cu trupele de gherilă musulmană anticomuniste. Războiul dintre guvernul comunist și grupările anti-comuniste este cunoscut în istorie drept războiul afgan, desfășurat în perioada 1978 – 1992. Trupele sovietice au staționat pe acest teritoriu în perioada decembrie 1979 – februarie 1989.

În luna aprilie a anului 1979, guvernul centrist afgan, condus de președintele Mohammad Daud Khan, a fost răsturant de ofițeri militari de stânga, simpatizanți comuniști, conduși de Nur Mohammad Taraki.

După această acțiune, puterea a fost divizată între două grupări politice de orientare Marxist-Leninistă: Partidul Popular (numit Khalq) și Partidul Banner (numit Parcham), ce își aveau originea în Partidul Democrat Popular din Afganistan. La scurt timp după lovitura de stat și răsturnarea guvernului, aceste două grupări politice – Khalq și Parcham – s-au reunit într-o coaliție instabilă.

Noul guvern, alcătuit din simpatizanți comuniști, a consolidat legătura cu Uniunea Sovietică și a lansat un program nemilos de epurări la nivelul opoziției. De asemenea, a pus bazele unui program de reforme administrative și sociale extinse, resimțite profund de populația de religie musulmană și, în mare parte, anticomunistă.

Luptele și insurgențele împotriva guvernului comunist nu au întârziat să apară, manifestându-se atât în cadrul grupurilor tribale, cât și în cele urbane. Toate aceste grupări, reunite de aceleași idei, dorințe și practice, erau cunoscute la nivel colectiv sub numele de mujahedini (în limba araba un mujāhidūn este cel care se angajează în jihad) și erau orientate către islam.

Răscoalele grupărilor din mediul rural și urban, împreună cu luptele interne și loviturile de stat din cadrul guvernului (conflicte între Partidul Poporului și Partidul Banner), i-a determinat pe sovietici să invadeze Afganistanul în noaptea de 24 decembrie 1979, timițând aproximativ 30.000 de militari și eliminând președenția de scurtă durată a liderului poporului, Hafizzullah Amin.

Scopul operațiunii militare sovietice a fost să sprijine noul stat cu un potențial ridicat de a se ralia la politicile Moscovei, un nou stat clientelar al URSS. În acel moment, Afganistanul era condus de liderul Partidului Banner, Babrak Karmal, care a fost, însă, incapabil să își atragă susținerea și simpatia populației. 

Din alt unghi, grupările de mujahideeni, orientate către practicile islamice, erau puternic susținute de Statele Unite ale Americii și, astfel, s-au putut dezvolta, iar puterea lor era din ce în ce mai mare. Din această cauză, aceste grupări s-au răspândit la nivelul întregii țări.

Inițial, sovieticii au lăsat reprimarea acțiunilor grupărilor de mujahedini în responsabilitatea armatei afgane, însă acțiunile acesteia au fost ineficiente pe tot parcursul războiului din cauza dezertărilor în masă a soldaților afgani.

Războiul Afgan s-a caracterizat, imediat după izbucnirea acestuia, printr-o situație de conflict stabil. Pe de-o parte, trupele sovietice, aproximativ 100.000 de soldați, controlau orașele mari și mijlocii, iar pe de altă parte, grupările de mujahedini se puteau mișca relative libere în zonele rurale. Trupele sovietice au încercat în repetate rânduri să zdrobească rebelii prin numeroase tactici, dar trupele de gherilă au evitat, în general, atacurile lor. Astfel, sovieticii au continuat să ofensiva, atacând, de această data, sprijinul oferit mujahedinilor de către civili, prin bombardarea și depopularea zonelor rurale.

Aceste tactici puse în practică de URSS în Afganistan au dat naștere unui puternic val de refugiați civili care au părăsit zonele rurale ale țării. Până în 1982, aproximativ 2,8 milioane de afgani au căutat azil în Pakistan, iar alte 1,5 milioane au fugit în Iran. 

Mujahedinii au reușit, în cele din urmă, să neutralizeze puterea aeriană sovietică prin utilizarea rachetelor antiaeriene furnizate de Statele Unite ale Americii, adversarul Uniunii Sovietice din cadrul Războiului Rece.

Însă, grupările de mujahedini au continuat să rămână divizate în grupări politice independente, iar eforturile lor militare au rămas fragmentate, fără un control centralizat, pe parcursul întregului război. Calitatea armamentului folosit și a modului de a duce războiul s-au îmbunătățit pe parcursul conflictului, datorită numărului mare de materiale furnizate de Statele Unite cu ajutorul rebelilor refugiați în Pakistan. În plus, numărul soldaților din armata mujahedinilor a fost completat și de numărul de musulmani din toate colțurile lumii, ce s-au oferit voluntari pentru a participa la acest război.

Războiul din Afganistan a devenit unul dintre punctele nevralgice ale ceea ce, la finalul anilor 1980, a reprezentat dezintegrarea Uniunii Sovietie. Pe parcursul acestui conflict, URSS a pierdut aproximativ 15.000 de oameni și mult mai mulți răniți.

În ciuda eșecului de a implementa în Afganistan un regim favorabil politicii Moscovei, în 1988, Uniunea Sovietică a semnat un acord cu Statele Unite ale Americii, Pakistan și Afganistan prin care și-a dat acordul de retragere a trupelor. Retragerea armatei sovietice s-a încheiat în data de 15 februarie 1989, iar Afganistanul a revenit la statutul său de stat nealiniat.

 

 

 

 

Abonare

Fii primul care află de ofertele noastre.

Cookies

Site-ul Cultivate.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra politicii de confidențialitate.

Sunt de acord