Marele Gatsby - #ClubDeCarte

joi, 18 iunie ora 21:04

Iată-ne și la a cincea întâlnire online a clubului de carte Cultivate, care ne-a găsit, însă, într-o formulă mai restrânsă, dar plină de voie bună.

Alături de Denisa, care a scris pe blogul Cultivate o recenzie tare faină a unei cărți ce își are rădăcinile în Orientul Îndepărtat (citește recenzia AICI), am discutat despre Marele Gatsby/ The Great Gatsby - ce ne-a plăcut, ce nu ne-a plăcut la lectură, despre personaje, despre viața lor ilustrată într-un context poate mult prea strălucitor și despre viață în general.

Amândouă am fost de părere că Jay Gatsby este un idealist, un romantic incurabil, al cărui destin a fost unul tragic. Supraviețuitorul Primului Război Mondial, el ajunge să moară, efectiv, din dragoste, zdrobit de niște idealuri cărora le dăduse o amploare explozivă.

Iubirea sau obsesia lui Gatsby pentru Daisy (trebuie să recunoaștem, amândouă am compătimit-o la început, dar apoi a fost unul dintre personajele care ne-a displăcut cel mai mult), își avea rădăcinile într-o poveste realmente adolescentină, o iubire crudă, copilărească, pusă pe pauză de marile evenimente ale istoriei. Din medii sociale diferite, Gatsby și Daisy erau complet incompatibili, în ciuda sentimentelor ce le nutreau, sau credeau că le nutresc, unul pentru celălalt. 

Din punctul nostru de vedere, Gatsby ajunsese să iubească o fantomă, o imagine idealizată a unei Daisy care astăzi, după Marele Război și după timpul ce-i despărțise, nu mai exista.

Personajul lui Jay Gatsby este unul cu adevărat remarcabil, un om care a reușit să parvină într-un mod cât se poate de natural, să își depășească condiția, să își atingă visurile. Deși prin metode mai puțin ortodoxe, Gatsby este unul dintre reprezentanții afaceriștilor anilor 1920, unul dintre cei care a profitat de pe urma Prohibiției și s-a îmbogățit peste măsură.

Am ajuns la concluzia că naratorul este singurul care l-a apreciat pe Gatsby la adevărata sa valoare de om cumsecade și cel care a suferit cel mai mult pierderea sa.

Serile de sâmbătă mi le petreceam la New York, fiindcă petrecerile acelea sclipitoare, fastuoase ale lui Gatsby îmi rămăseseră atât de vii în memorie, încât mi se părea că încă aud muzica și râsetele nedeslușite răsunând continuu din grădină și mașinile ce soseau și plecau pe aleea reședinței lui. Într-o seară, am auzit o mașină adevărată și i-am văzut farurile luminând treptele de la intrarea din față. Totuși, nu m-am apucat să investighez ce se întâmplă. O fi fost vreun oaspete de pe urmă, care fusese plecat la capătul lumii și nu știa că petrecerea s-a terminat.

Cu bine, Gatsby!

Abonare

Fii primul care află de ofertele noastre.

Cookies

Site-ul Cultivate.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra politicii de confidențialitate.

Sunt de acord