Țara zăpezilor - #LecturaDeVineri

vineri, 29 mai ora 01:29

Recomandare literară și articol scris de Stancu Denisa Cătălina.

 

Literatura Japoneză cunoaște prin magistrala prezență a romanului Țara zăpezilor de Yasunari Kawabata un moment istoric al recunoașterii complexității sale. Firește, la nivel filosofic, artistic (estetic) dar în primul rând psihologic.

Yasunari Kawabata a avut ca unic scop crearea unui roman hermeneutic, ce pendulează între redarea imaginii a două femei asemeni unui joc al oglinzilor sau al vălurilor (motiv clasic), dedublarea, tema iubirii și a infidelității, prezentarea realității statutului gheișelor în societatea japoneză. Toate aceste teme sunt în corpusul romanului subordonate unui subiect mult mai amplu și anume tema timpului și implicit sentimentul de liniște, pierdere a sinelui, regăsire șimelancolie ca efecte psihologice complexe suportate de personaje.

Un element fundamental ce caracterizează romanul Țara zăpezilor, propriu stilului autorului japonez, este spațiul epic gol - pustiu, abisal. Astfel, el reduce evenimentele la câteva dosare ale existenței personajelor sale: Shimamura, un tânăr stabilit în Tokyo și care este căsătorit, fin cunoscător al teoriei dansului clasic (baletul), decide să plece într-o călătorie, spre țara zăpezilor (un spațiu al dimensiunii fantasticului, izolat, unde armonia patronează). El cunoaște pe rând două femei- gheișele Komako și Yoko, ambele fiind construcții ale iluzoriului, neverosimilului.

Experiența erotică îl determină pe Shimamura să ajungă într-o dimensiune a patologicului și alienării percepută și implicit manifestată sub compoziția unui conflict latent (putem observa în repetate rânduri tensiunea interioară și mai apoi exterioară, ale lui Shimamura), presiunea timpului, încălcarea codului moral specific familiei tradiționale. Astfel, putem afirma că personajul este supus unei înstrăinări a propriei individualități și a unui dureros proces de depersonalizare.

La finalul romanului am rămas cu foarte multe întrebări, am trasat traiectorii de interpretare și nu în ultimul rând, pe tot parcursul romanului, am făcut analogii atât cu cu literatura rusă, cât și cu literature română.

În primul rând, comparația romanului Țara zăpezilor cu celebrele lucrări Idiotul sau Dublul ale lui Fiodor Mihailovici Dostoievski este posibilă prinmodul în care sunt conturate personajele, prin investigația psihologică a resorturilor interioare ale personajelor lui Kawabata și, poate chiar într-un anumit punct, se poate discuta și evalua decăderea, depersonalizarea eroului Shimamura.

A doua analogie a fost între Țara zăpezilor și nuvelele lui Mircea Eliade: La țigănci și Douăsprezece mii de capete de vită, unde dimensiunea fantasticului este inopinantă, topind și transfigurând categoria banalului, eternul mister feminin este prezentat în toată complexitatea sa și, nu în ultimul rând, spațiul și timpul sunt plasate în illo tempore (țara zăpezilor - un spațiu al apartenenței la absolut, un spațiu în care timpul aproape nu există și nu este proiectat amenințător). Timpul este inter-subiectiv, personajele patinând pe suprafața sa, însă niciodată fiind vădit afectate de trecerea sa imuabilă.

„Țara zăpezilor” este un roman edificator al istoriei literaturii japoneze și o capodoperă a realismului psihologic al conceperii personajelor. Romanul este subtil, plin de lirism și rafinament stilistic. Și de aceea îl recomand tutror celor pasionați de universul unic și plin de personalitate japonez.

Despre autor:

Yasunari Kawabata s-a nascut în Osaka pe data de 11 iunie 1899. Urmează studiile la Universitatea Imperială din Tokyo pe care le și finalizează cu succes.

Obține recunoașterea pe plan mondial cu romanul Țara zăpezilor (Yukiguni).

Pe tot parcursul creației sale literare va fi influențat de operele următoarelor personalități culturale: Dostoievski, Sigmund Freud, James Joyce. În 1968 îi este decernat Premiul Nobel, fiind astfel primul scriitor japonez care obține o asemenea distincție. Yasunari Kawabata a primit Premiul Nobel pentru operele literare: Țara zăpezilor, O mie de cocori, respectiv Vechiul oraș imperial. Considerațiile/Motivele pentru care juriul Nobel îi acordă premiul scriitorului japonez au fost:,,pentru măiestria sa literară, care exprimă cu mare sensibilitate esenţa spiritului japonez.”

Deși a fost un scriitor de geniu, Yasunari Kawabata nu va avea o viată foarte fericită, sfârșitul său, fiind tragic. Moartea bunului său prieten, scriitorul Yukio Mishima, îl demoralizează, lăsând ecouri de anxietate, depresie și suferință, în mentalul său. Decide să-și curme viața în primăvara anului 1972.

Alte opere notabile ale autorului:

  • Maestrul de go (1951)
  • O mie de cocori (1952)
  • Sunetul muntelui (1954)
  • Vechiul oraș imperial (1962)
  • Păpădiile (1972)

 

Sursă foto: https://apple.co/2XReqXp

Abonare

Fii primul care află de ofertele noastre.

Cookies

Site-ul Cultivate.ro foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra politicii de confidențialitate.

Sunt de acord